vineri, 21 noiembrie 2008

Ploaia ma face sa fiu mereu nostalgica

Azi a plouat,intotdeauna cand ploua sunt nostalgica,ma gandesc la tot felul de lucruri,n-am chef de nimic si cu atat mai putin sa ies din casa,dar azi a trebuit sa ies si m-a prins ploaia prin oras,m-a udat, si in timp ce veneam eu acasa,am trecut pe langa un pustan,un copil,care n-avea mai mult de 12-13 ani,era ud tot pe pantaloni,ghiozdanul era de doua ori cat el si sireturile de la adidasi ii taraiau pe jos prin apa,banuiesc ca erau imbibate cu apa,si trecand pe langa el,mi-am amintit de mine cand eram de varsta lui si m-am gandit, ca si el ca si mine,cand aveam varsta lui,nu-si leaga sireturile pentru ca asa e mai smecher,pentru ca asa ii vede,probabil, pe baietii mai mari decat el ca fac si i se pare ca e mai interesant asa,numai ca nu cred ca si-a ales bine ziua si sunt sigura ca s-a udat tot la picioare.
Asa ca baietelul asta,eram si eu cand eram mai mica,incercam intotdeauna sa par mai mare,ii purtam tocurile mamei prin casa si zgariam tot parchetul,cand mergeam la scoala imi incarcam ochii cu rimel,si imi dau seama acum cand de penibila eram,pentru ca ma trada fata, se vedea ca sunt copil,aratam ca un clovn.Iarna tot timpul ma certam cu mama ca nu vroia sa-mi cumpere cizme cu tocuri,si ea,saraca,imi explica ca daca ninge si ingheata afara eu n-o sa pot sa merg pe tocuri pentru ca o sa-mi rup gatul si ca o sa am destul timp sa port si tocuri,dar degeaba,nu-mi convenea deloc,dar neavand incotro trebuia sa ma multumesc cu niste cizme comode si fara toc.Odata mi-am vopsit parul cu acuarele pentru ca vroiam sa ma fac roscata si altadata m-am tuns in frunte pentru ca pe atunci se purta sa-ti lasi 2 suvite care sa-ti incadreze fata si care trebuiau sa fie neaparat crete si cum pe mine nu m-a binecuvantat natura cu parul cret,mi-am luat o suvita de par si am dat-o pe o perie din aceea rotunda si cand am vrut sa-i dau drumul sa-mi admir splendoare de par cret,n-am mai putut ca mi s-a incalcit parul pe peria respectiva si m-am trezit ca-mi statea atarnata pe frunte.Ce era de facut?In mintea mea de copil mic si prost,m-am gandit sa o tai avand impresia ca n-o sa se vada ca am taiat-o, ca voi arata ca si cum acolo n-am avut niciodata par,ca imi va ramane pielea ca pe fata,si dupa ce am taiat-o,m-am trezit la realitate cu un rotocol destul de mare in frunte in care eram tunsa periuta,eu avand in rest parul lung pana la fund aproape si toate astea pentru ca vroiam sa par mai mare si de dragul modei,numai ca eu,atunci,nu-mi dadeam seama cat de ridicola sunt.
Acum,se intampla sa treaca saptamani in care,poate,nu ma machiez deloc,parul mi l-am vopsit prima oara in clasa a 12-a si atunci mi-am pus doar niste suvite,tocuri port foarte rar pentru ca multe nu sunt deloc comode si eu merg foarte mult pe jos si intotdeauna imi caut pantofi comozi,lejeri in care sa ma simt bine,sa nu ma doara picioarele pentru ca asa cum spunea un prieten de-al meu"durerea de masea si durerea atunci cand te jeneaza un pantof sunt cele mai nasoale" si desi sunt inca tanara,atunci cand cineva imi da mai putin decat varsta pe care o am nu pot decat sa ma bucur.
Concluzia acestui post e ca lucrurile care sunt interzise sunt intotdeauna mai interesante decat ceea ai voie si poti sa faci,dar intotdeauna trebuie sa ai grija cat de departe mergi,daca nu vrei sa ramai cu "un rotocol de par ras"(aproape un an) in frunte.

duminică, 16 noiembrie 2008

Masuta cu bioenergie

Am auzit de la o prietena care cunoaste ea o persoana care are o masuta,care masuta se misca pe baza de bioenergie si masuta respectiva iti raspunde la orice intrebare mai putin intrebarile legate de moarte,adica nu o sa-ti spuna niciodata cand o sa mori sau lucruri de genul asta si bineinteles ca n-am crezut, ca masuta respectiva o sa se miste singura si o sa-mi raspunda la intrebari,pana n-am vazut.
Aseara am fost la prietena asta a mea sa vad celebra masuta.
Eram la ea in bucatarie,pe masa ei era lipita cu banda adeziva o coala de hartie,mare cat toata masa,pe care erau trecute numere de la 1 la 9,lunile anului,raspunsurile"da","nu","nu stiu", niste ani incepand cu 2000 pana prin 2022 in ordine cronologica si literele alfabetului,iar centrul foii respective era marcat cu un "x" incercuit.Pe coala respectiva de hartie era pusa celebra masuta,care nu era altceva decat o bucata rotunda de lemn care nu avea diametrul mai mare de 30 cm si avea 2 picoare de lemn,iar in locul in care ar fi trebuit sa fie al treilea picor al masutei era un creion pus de noi ca masuta sa poata sa scrie.Nu avea nimic special masuta aceasta pentru ca m-am uitat atenta la ea si am intors-o pe toate partile.Cum functiona?Puneai mana pe ea cat sa o atingi foarte fin si ii puneai o intrebare,iar ea se misca si cu varful creioanului incercuia raspunsul la intrebarea ta.Mie nu-mi venea sa cred ca daca pun mana pe ea, masuta se misca singura.La inceput am intrebat-o lucruri despre mine pe care le stiam,adica am intrebat-o cati ani am,in ce luna sunt nascuta,am intrebat-o de parintii mei care nu erau de fata si mi-a raspuns corect la toate intrebarile,apoi am intrebat masuta cum ma cheama,raspunsul nefiind trecut pe foia respectiva si mi-a scris numele,e incredibila masuta respectiva.
Printre alte lucruri pe care am mai intrebat-o si mi le amintesc acuma au fost urmatoarele:
- o sa ma casatoresc in 2018,adica la 31 de ani
- o sa intru in vara la licenta si o sa iau nota 8
- nu o sa lucrez in domeniu,adica in marketing
- o sa am 5 copii(asta e numarul maxim de copii pe care pot sa-l fac,asta nu inseamna ca o sa fac 5 copii,adica nu pot sa fac mai mult de 5 copii,mai putini da :))
- nu o sa ma insele sotul
- numele sotului meu incepe cu litera t
- nu o sa ma las de fumat niciodata
- cand o sa ma casatoresc nu o stau cu ai mei
- unui prieten de-al meu ia zis numerele de la loto de azi 6/49 si a zis ca o sa le joace,urmeaza sa vedem daca se imbogateste sau nu :)
- si mi-a mai spus cateva lucruri pe care prefer sa le tin pentru mine :)
Bineinteles ca am mai intrebat masuta tot felul de prostii pentru amuzamentul nostru,insa cateva chestii chair te lasau cu gura cascata,o prietena a pus masuta sa-i scrie care e celalat nume al ei,nume pe care ea il avea doar in certificatul de nastere,in buletin nu,nu stiu de ce,si niciunul din noi nu-i stia al doilea nume,masuta i la scris,iar cand am vrut s-o filmam nu mai vroia sa se miste,proprietara ei ne-a spus ca masuta nu vrea sa se miste in orice loc si mai ales cand e filmata,asa ca la Dan Diaconescu degeaba ar duce-o ca nu s-ar misca.
Azi dimineata m-am trezit si sunt sigura ca n-am visat si ca lucrurile alea s-au intamplat real,am vazut masuta miscandu-se si a fost o experienta interesanta,acum nu mai ramane decat sa asteptam soarta sa-si urmeze cursul si sa vedem daca masuta a avut dreptate in ceea ce ne-a zis...

vineri, 14 noiembrie 2008

Ei si ele...

Zilele astea s-au intamplat fel si fel de lucruri,care m-au facut sa ma gandesc la relatia dintre un baiat/barbat si o fata/femeie.
In tineretile mele zbuciumate,mi-au picat ochii pe un citat a lui Nicolae Iorga intr-o carte care spunea asa:"atunci cand ne iubesc, femeile, ne iarta orice, chiar si crimele,iar cand nu ne iubesc,nu ne iarta nimic,nici macar virtutile" si foarte mult timp am actionat dupa citatul asta, constient sau inconstient,am iertat o data, de doua ori,de trei ori,in numele iubirii,dar acum imi dau seama ce naiva am fost,si mi se pare ca acest citat se potriveste foarte bine femeilor slabe carora le e frica de barbatii lor,le e frica sa renunte la ei pentru ca au impresia ca barbatul lor e unicat si daca isi vor gasi printr-o minune altul niciodata nu le va fi mai bine decat cu cel de langa care au plecat si uite asa se complac in situatii care oricum nu duc niciunde si relatiile lor nu sunt deloc sanatoase,adica nu sunt relatii bazate pe principii sanatoase,cei doi parteneri nu sunt pe picior de egalitate niciodata si exemplele pot continua la nesfarsit,ce-i drept ca fiecare are impresia ca el are dreptate si partenerul greseste si ce-i si mai adevarat,fiecare poate sa aleaga pentru el,daca ii place ceva sau daca nu,daca suntem fericiti sau nu depinde numai de noi.
E foarte adevarat dupa parerea mea si proverbul care zice ca cine se aseamana se-aduna, pentru ca ma uitam aseara la o emisiune in care sotul isi batea nevasta de 3 ori pe zi,spunea ca ea e de vina ca o bate nicidecum ca e vina lui,ca ea e de vina ca el arunca dupa ea cu tot ce gaseste in cale si da in ea ca intr-un animal,discutiile lor erau certuri si batai de fiecare data,amandoi erau niste
egoisti,pentru care nu contau copiii,daca au ei ce sa manance sau cu ce sa se imbrace,conta doar sa aiba bautura si cafea,si oricat de regizate ar fi emisiunile astea,eu tot cred ca sunt familii in care astfel de lucruri se intampla si le condamn pe femeile care accepta sa fie batute sau inselate,indiferent de scuza pe care o folosesc atunci cand incearca sa-si justifice comportamentul si faptul ca accepta aceste lucruri.
E foarte adevarat,fetelor ca mai sunt si baieti de treaba,"de casa" cum imi place mie sa zic,dar acestia sunt pe cale de disparitie,dupa parerea mea si daca aveti din intamplare un astfel de exemplar langa voi,nu-i dati drumul si aveti grija de el,in rest...cine nu ne iubeste nu ne merita...:)

duminică, 2 noiembrie 2008

Debut 50 plus

"Debut 50 plus " e o emisiune care se difuzeaza sambata dimineata de la ora 8:00-9:00 pe TVR1 si e filmata in studioul regional de la Timisoara.Am fost si eu pe acolo si am vazut ce inseamna sa filmezi o emisiune,cum se face, ce si cum.Rolul meu acolo nu era altul decat sa stau si sa aplaud si sa zambesc frumos,dar ceea ce m-a impresionat pe mine au fost oamenii care au participat la concurs,pentru ca este o emisiune concurs,si ce m-a impresionat la ei a fost curajul de a se inscrie la o emisiune de muzica populara ca sa-si implineasca un vis,pe care poate n-au avut sansa sa-l traiasca in tinerete din diferite motive si iata-i ca acuma,cand majotitatea dintre ei sunt bunici au avut curajul sa-si indeplineasca visul.
E foarte emotionant cand ii vezi acolo pe scena,pe multi dintre ei cantand cu lacrimi in ochi,sau cel putin mie asa mi se pare,majoritatea dintre ei se afla pe o scena pentru prima oara,sunt oameni simpli de la tara,care au curaj si sufletul tanar si sunt de apreciat

marți, 21 octombrie 2008

Si inca o dovada ca nesimtirea unora e mare...

In ultimul timp am dat peste tot felul de oameni care mai de care mai nesimtiti....Fratilor, unde vreti sa ajungeti???Stiti...exista niste chestii la care le zice principii si ce e si mai important e chestia aia la care-i zice constiinta.
Deci, s-o luam cu inceputul....duminica eram cu Deea si incerca sa parcheze undeva pe o straduta in Unirii si dupa cum bine stiti,acolo strazile nu-s autostrazi cu 4 benzi si cum eram cu curu masinii in afara in incercarea de a parca pe langa noi treceau si alte masini, printre care vreo 2 busuri si un mercedes,masini care nu-s tocmai mici,dar bineinteles ca un idiot de taximetrist cu un logan n-a incaput de noi si o trebuit sa-i dea un pusi mic la masina lui Deea,bine pagubele n-or fost mari,doar cateva zgarieturi,dar ideea e ca nesimtitul dupa ce o trecut de noi nici macar n-o oprit sa vada ce si cum, pur si simplu s-a luat si a plecat.
Alta chestie care s-a mai intamplat e ca unii oameni nu stiu ce vor si numa ii incurca pe ceilalti spunand ca" vorba e vorba" si daca am vorbit o chestie asa ramane cand de fapt niciodata n-o sa faca ce au zis...nu-i suport.Daca esti prost si neinformat atunci taci dracu din gura si nu vorbi numa asa ca sa spui ceva ca nimeni nu-i curios sa te auda pe tine aberand, mai ales daca prin ceea ce spui convingi niste oameni sa-si schimbe planurile numa asa ca asa ti s-o sculat tie.Adica ai fost de acord cu o chestie si ai fost prevenit din timp ca asta se poate intampla si acuma, dupa 4 luni vii si-mi spui ca te-ai razgandit, ca vezi doamne nu te-ai gandit,da ce vina am eu ca porti degeaba capul ala pe umeri?
Azi am o zi proasta care a inceput prost si tot asa s-a si terminat cu exceptia cafelei pe care am baut-o azi cu baietii si la care am ras de m-a durut burta.Thx!

sâmbătă, 20 septembrie 2008

Cine stie, cunoaste...

Am ramas tampita...stau si ma uit la telefon...suna intr-adevar,nu visez si n-am adormit,ma frec la ochi sa fiu sigura ca vad bine, ceasul spune ca-i ora 1 fara 5 noaptea,daca tie ti se pare o ora potrivita de facut vizite de curtoazie atunci ai toate motivele sa spui ca sunt salbatica,pentru ca mie nu mi se pare.Daca vrei sa stii ce am mai facut poti sa vii la o cafea oricand la o ora mai normala,dar la 1 noaptea ce pretentii ai de la mine?Si in plus reprosurile tale nu-si aveau rostul si de asta nici n-am mai ramas sa te ascult si pentru ca tu nu esti in stare sa recunosti un lucru atat de evident.Nu te privesc asa cum ai spus, ci doar ca pe un iresponsabil si un inconstient,dar pana la urma e treaba ta ce faci,sunt uimita de schimbarea pe care o vad la tine,esti de nerecunoscut,dar probabil la fel ma vezi si tu,in rest...toate bune

miercuri, 10 septembrie 2008

Acna - post pentru un prieten

Acna nu-i cine stie ce nume de gregoaica si nici nu stiu ce mare personalitate,Acna sunt eu,asa imi zice el si azi vreau sa va spun povestea noastra...
A fost odata ca niciodata,demult,tare demult,daca nu ma insala pe mine memoria acum vreo 13 ani de zile,un tanar crai pe care l-am cunoscut intr-o prea frumoasa zi de primavara,se mutase 3 case mai incolo de mine.Eu eram clasa a doua,dansul mai mare cu un an,era a treia,si fiind noi vecini,stand afara impreuna,s-a intamplat minunea,ne-am indragostit si mare iubire a fost intre noi.
Pe cat de scurta a fost relatia noastra, pe atat de intensa,si stiu ca am suferit teribil vreo 2 zile din momentul in care destinul si-a pus amprenta pe vietile noastre si ne-am despartit, probabil din cauza vreunei blestematte de Hanuta sau a unei pungi de Harribo pe care n-a vrut s-o imparta cu mine.
Timpul a trecut,am mai crescut,mergeam impreuna la liceu,vacantele eram toata ziua unul la altul, ne-am apucat si de fumat,dar aici nu pot sa spun care pe care a corupt si care e mai vinovat din noi doi, probabil ca amandoi in egala masura.
El a terminat liceul,fiind cu un an mai mare si pot sa spun ca acesta a fost punctul critic al relatiei noastre,inscrierea lui la facultate,adica automat program lejer,alti prieteni,alte cunostiinte,alta etapa.Acum nici vacantele de vara nu mai erau ca altadata,ne intalneam tot mai rar,dar stiam ca daca n-am cu cine sa ies sau sa stau la o tigara,el e mereu acolo.Sper ca stii ca ai fost si o sa ramai marea mea iubire si sa nu indraznesti sa ma uiti vreodata sau cand o sa ajungi mare vedeta.
Mi-ai spus de atat de multe ori ca o sa pleci si stiam lucrul asta de mai bine de un an,dar niciodata nu te-am luat serios in seama,ma gandeam ca o sa vina ziua aia,dar mi-o imaginam poate peste alti 13 ani,si azi m-ai pus in fata faptului implinit,luni pleci...
Chiar daca in ultimul timp nu ne-am mai intalnit,nu ne-am mai facut timp,stiam ca esti la mai putin de 5 min de mine si....erai acolo,, de acum incolo n-o sa ne mai intalnim nici atat, sunt sigura, probail o sa iesim de zilele noastre la un suc si cam atat,dar eu sper sa nu ne multumim numai cu atat si stiu ca tu n-o sa ma dezamagesti.
Sa ai mare grija de tine, sa nu ma uiti si poate nu ma chemi sa vin sa vad unde te muti si n-o sa vii la nunta mea ca ai incurcat-o cu mine.O sa-mi fie dor de tine,abea astept maine sa mai barfim un pic.
Postul asta e numai pentru tine A!Puuuuuuuuup !!!

sâmbătă, 6 septembrie 2008

In sfarsit apare soarele....

Ieri am avut o restanta de anul trecut si am luat,dupa care ma duc la scoala sa vad exact ce si cum ,care-i situatia mea...si-mi zice secretara ca am luat si examenele pe care am crezut ca le-am picat...asa ca oficial sunt in anul 3,am destule credite sa trec si mai am doar 3 restante si in plus se aud ceva zvonuri cum ca s-ar putea sa primesc o masina a mea proprie si personala.Inca suntem la stadiul de discutii,nu stiu de care ce si cum,dar important e ca urmeaza...asa ca in sfarsit apare soarele si pe strada mea.Nici nu stiti ce fericita sunt si cat de bine s-au aranjat toate, dar fericirea asta a mea trebuia sa fie umbrita de ceva ca doar altfel era prea frumos,nu?Asa ca de 2 zile ma doare maseaua de nu mai pot si de groaza de a merge la dentist am tot luat fiole de algocalmmin in speranta ca poate trece,dar azi dimineata...surpriza....m-am trezit din cauza durerii si pe deasupra si toata partea dreapta mi-e umflata,am puroi.Mama insista sa ma duca la doctor,eu las ca trece,ca-i de la curent,asa ca atunci cand n-am mai suportat durerea si m-am hotarat sa merg era deja tarziu si toate cabinetele erau inchise ca doar azi e sambata si au program doar pana la 13 asa ca pana luni sper sa-mi treaca cu oxiampicilina si sa nu ajung la urgenta...

miercuri, 27 august 2008

Timp, incotro fugi?

In ultimul timp am trecut printr-o pasa din asta in care am fost foarte filosoafa si mi-am analizat viata de pana acum.Concluzia a fost ca mi-am dat seama ca m-am schimbat,nu stiu daca in bine sau rau,dar e o schimbare.Acum vreau cu totul si cu totul altceva decat vroiam in urma cu un an,am alte asteptari de la mine si de la oamenii de langa mine decat aveam in urma cu ceva timp.
M-am pus sa ascult Kelly Familly si mi-am amintit de copilarie,de cat de indragostita eram de johnny si visam ca intr-o zi am sa-l cunosc,sa merg la concerte,aveam multe postere cu ei,vorbeam cu gemenele,care si ele erau indragostite de paddy si angelo,si serile din vacantele de vara cand stateam pana tarziu afara,cand l-am legat pe a,si am fost pedepsita si timpul a trecut si am ajuns la liceu,si acum si liceul pare undeva asa departe....
Odata cu inceperea liceului a inceput un alt capitol,prima iubire adevarata,alti prieteni,cu gemenele abea daca ma mai intalnesc si suntem vecine,cat de repede trece timpul asta...
Vorbeam zilele trtecute cu un bun prieten si imi spunea ca ar trebui sa ma trezesc ca trece timpul pe langa mine si ratez ocazii,dar asa nu vreau, asa as vrea sa opresc timpul,sa raman copil,mi-am amintit zilele trecute si de tine,cand ne plimbam prin parc si ne uitam la pesti,ce copii eram si cat de mult ne-am schimbat,asta inseamna ca am crescut si cat de departe par vremurile alea
La anul vine licenta si un job serios si uite ca devin om mare...fie ca vreau, fie ca nu...Timp,incotro fugi?

luni, 18 august 2008

8 nopti, 9 zile si 2 pe drum


De aproape o saptamana m-am intors din vacanta si cred ca in fiecare zi mi-am propus sa scriu pe blog,dar de fiecare data m-am luat cu altele si abea azi am apucat...
Am asteptat cu nerabdare sa plec si pe cat de mult am asteptat pe atat de repede a trecut
Am plecat cu trenul la mare, la costinesti, si am tot mers vreo 16 ore , atat de lung mi s-a parut drumul ca am crezut ca nu mai ajungem,dar oricum toata oboseala a trecut odata cu prima baie in mare
In rest am avut noroc de timp frumos cu exceptia ultimei seri in care a plouat si n-am avut incotro si a trebuit sa stam in casa...Anul asta mi-am propus sa ma intorc bronzata de la mare asa ca majoritatea timpului mi l-am petrecut pe plaja, si am reusit,si deja incepe sa mi se ia pielea si sa-mi pice nasul,dar nu-mi pare rau...Eu nu stiu sa innot,dar macar acum nu ma mai duc ca toporul la fund pentru ca am invatat sa fac pluta :), poate la anul o sa invat sa si innot.Intr-o zi am fost la aqua magic, cu ciocanele n-am reusit inca sa ma dau pentru ca mi-e frica,dar daca le fac pe toate anul asta la anul n-o sa mai fie asa interesant, asa ca poate la anul...Intr-o seara am fost la concert la Directia 5 si in mare cam asta a fost
Pe tine te-am asteptat o zi intreaga si chiar imi doream sa vii,dar pentru ca n-ai facut-o mi-am dat seama ca alta sansa chiar n-o sa mai avem si niciodata n-o sa aflu raspunsurile la intrebarile pe care mi le-am pus,poate ca-i mai bine asa,sa ramana un mister, si nu vreau sa zic ca iar eu n-am noroc si sa-mi plang de mila pentru ca inca odata mi-am demonstrat ca oamenii care conteaza si care tin la mine sunt cu mine.In plus, tu nici nu stii cat de mult m-ai ajutat prin faptul ca aproape 2 luni ai fost acolo si acuma chiar nu ma mai dor lucrurile care odata ma dureau atat de tare, si nu, nu m-am folosit de tine,poate m-am indragostit sau poate am vazut ca se poate si altfel,asa ca tot raul spre bine!

vineri, 1 august 2008

Maine plecam


DA, maine la 7:13 PM plecam la mare. Am asteptat ziua asta de la inceputul anului, sa merg sa uit de tot si de toate si sa fiu acolo cu oamenii care-mi sunt dragi, cu prietenii mei ...
Azi incet, incet am inceput sa-mi pregatesc bagajul, sa ma gandesc cam ce haine sa pun si bineinteles ca parca as lua si bluza aia, si cealalta, dar parca si tricoul ala ca nu l-am mai purtat demult, si blugii aia, dar nici pe ceilalti nu pot sa-i las acasa, apoi pantofii, o pereche de slapi pt plaja, balerini, adidasi daca ploua si-i frig, uscator de par, bineinteles 10000 de creme inainte de plaja,dupa plaja,pt corp,si multe alte nimicuri care ocupa loc asa ca atunci cand am considerat ca am terminat si am pus tot ce-mi trebe, inchide geanta daca poti...
Ce ti-e si cu fetele astea.... mai mult ca sigur maine o sa fiu nevoita sa renunt la unele dintre ele, sa nu car tot dulapul dupa mine asa ca...
Ne vedem la mare! Vacanta placuta in continuare!

luni, 21 iulie 2008

Ce week-end fain...




Iesirea asta era planuita de acum 2 saptamani,adica sa mergem la Timis cu cortul de sambata pana duminica.
Simplu... sambata trebuia sa plecam si sa ne intoarcem duminica,dar sambata din 7 am mai ramas 4 care sa mergem si am hotarat ca n-are rost sa ramanem pe noapte doar noi,dar am ajuns acolo,un loc cum numai in povesti mai vezi,in care am avut plaja mare cu nisip, apa aproape,soare si umbra,superb,era pacat sa ne intoarcem seara acasa,asa ca ne-am decis sa ramanem peste noapte.
Care era problema?Ca n-aveam corturi,haine lungi pentru noapte si mancare. Ce-am facut?Ne-am descurcat ca suntem copiii mari.Am trimis baietii inapoi in oras sa ne aduca corturi,haine si mancare... :)
Am ramas singura cu prietena mea,si cat de bine a fost pentru ce desi ne-am intalnit aproape zilnic,n-am mai vorbit asa ca fetele de cateva luni,a fost tare frumos.
Am ramas impresionata cand am vazut ca un foarte bun prieten, pe langa ca mi-a adus cort,mi-a luat si saltea si 2 saci de dormit ca sa nu-mi fie frig noaptea,inca o dovada ca oamenii care conteaza sunt lunga mine,amandoi,si tin la prietenia noastra.
Cum s-a incheiat seara?Cu niste mici facuti pe semiintuneric,dar nemaipomeniti la foamea pe care o aveam in noi,un foc mare de tabara si o baie goi pusca in Timis,noaptea pe la vreo 12(apa era nemaipomenit de calda)
Exact in aceeasi formatie plecam peste 2 saptamani la mare...si nu mai am rabdare :) Abea astept!

marți, 15 iulie 2008

Te-ai intors...

Nu-mi vine sa cred, nu visez, asa-i?Acuma vorbesc cu tine....
Azi asa o zi naspa am avut si cand am vazut ca esti tu ,nu-mi venea sa cred,jur,m-am frecat de 3 ori la ochi ca sa fiu sigura ca vad bine,m-am bucurat nici nu stii cat de mult
Si acum poate sa inceapa un lung sir de povesti, putem sa ne reluam casatoria linistiti,sa ne imaginam povesti...mi-ai facut o surpriza...esti un scump... :-*

duminică, 13 iulie 2008

Intamplari....

Aseara,sambata seara nu vreau sa stau in casa,si ce sa fac, sun un prieten sa iesim undeva la un suc,si-mi zice sa mergem intr-un club...perfect pentru ca chiar n-am mai fost de nici nu mai stiu cand...asa ca...era mai mult decat ma asteptam de la seara asta.
Vine dupa mine pe la 22.30 si mergem in..."Souvage"(cunoscatorii stiu)Eu nu prea(chiar nu) aveam nici o treaba cu ce se intampla acolo asa ca imi aprind o tigara cu o sticla de cola in fata si putin dezamagita eram sigura ca acolo pe canapeauna aia o amortesc pana dimineata
Nici pe departe...am cunoscut oameni ok,a fost o experienta pe care nu cred ca mai vreau s-o repet,dar azi dimineata la 4 cand am ajuns acasa si m-am pus in pat zambeam si ma gandeam "Doamne, am facut-o si pe asta!"...si ce baieti frumosi...pacat...sau poate ca nu... :)
Thanks A!

joi, 3 iulie 2008

Ceva o sa se intample...

Da,ceva o sa se intample cat de curand,nu stiu daca e bine sau rau, dar o sa se intample...poate ca am luat-o eu razna de la caldura sau de la prea multe filme pe care le-am vazut in ultimul timp,dar am o stare atat de ciudata,acelasi vis se repeta in mult prea multe nopti incat a devenit obsesie,la tot pasul dau de tine si peste tot miroase a caise...mai mult ca sigur caldura-i de vina...dar ai grija de tine...

duminică, 29 iunie 2008

In sfarsit s-a terminat

Azi, in sfarsit s-a terminat sesiunea si pot spune ca oficial sunt in vacanta...asta pana la toamna cand vor fi alti nervi si alt stres,dar nu asta e important acum,ci faptul ca am intrat in mult asteptata vacanta.
De dimineata am avut ultimul examen si am luat 10,sunt foarte bucuroasa pentru ca semestrul asta am luat note acceptabile,mai mari decat in celelalte sesiuni si mai multe examene si sunt mandra de asta.Mi-am luat 7 din 12 examene,dar la unele n-am apucat sa invat si nu m-am prezentat asa ca ...una peste alta eu sunt destul de multumita de cum m-am descurcat desi se putea si mai bine :)
Am terminat la ora 14 cu examenul, la 15.30 eram deja in drum inspre Timis pentru ca sfarsitul sesiunii trebuia sarbatorit cumva si cum poti sa sarbatoresti mai bine intr-o zi calduroasa de vara decat cu baie in Timis si un pahar de vorba cu prietenii,de care, ce-i drept am cam uitat pe perioada sesiunii din cauza lipsei de timp
Am avut o zi plina si atat de agitata si nici macar dusul cu apa rece n-a putut sa ma faca sa-mi revin din starea asta de oboseala si somn asa ca...noapte buna!

sâmbătă, 28 iunie 2008

Casnicia noastra s-a terminat....

Da, s-a terminat casnicia noastra,intr-un mod cat se poate de frumos...Partajul l-am facut foarte simplu,tu ai luat calculatorul,webcam-ul,menajerele si bonele,iar eu am ramas cu gradinarii mei musculosi si frumosi....
Aseara cand mi-ai spus ca pleci si ca e ultima oara cand vorbim,mi s-a pus un nod in gat,si o lacrima mi se prelingea pe obraz,nu ma intreba de ce pentru ca nici eu nu stiu si n-am putut sa inteleg,dar uite ca ai avut efectul asta asupra mea.
Ca sa fiu sincera,tu ai fost primul baiat care m-a cerut in casatorie, daca pot sa spun asa,cu care m-am casatorit si am facut si 3 copii si cele mai tari partide de sex.A fost scurt dar mi-a placut foarte mult sa vorbesc cu tine, sa radem impreuna si acum am ajuns la capat.
Curand, cand ai sa cobori din tren si ai sa mergi acasa la adevarata ta nevasta si cei 3 copii care te asteapta,eu am sa fiu doar o amintire,un strain caruia ii acordai cateva ore din ziua ta...Si la toamna cand o sa te intorci iar,si-o sa ma vezi in lista ta de mess o sa te intrebi"asta cine mai e?si de unde a aparut aici?" sunt sigura...
Sa ai o vacanta frumoasa,sa-ti iei carnetul si sa ai grija de tine...o sa-mi lipsesti,barbate...si poate o sa mai vorbim din cand in cand

luni, 23 iunie 2008

Cine esti tu ?

Cine esti tu si ce sti despre mine?Ce stiu despre tine?
Suntem doar doua umbre care stau pe net si mai vorbim din cand in cand..."idila noastra", daca pot sa-i spun asa, se consuma doar in jurul unei tastaturi si a unei webcam...intalnirile noastre au loc prin intermediul calculatorului si totul e fictiv,poti sa-mi spui si sa-ti spun orice si ne intelegem de minune si totusi vorbim despre casatorie,nu?Ai pierdut si asta este,acum nu e cale de intors,urmeaza sa cumperi inelele... :)
Poti sa fi si sa fiu orice fel de om,cu principii,conservator,noncomformist,cum vrem sa fim si de asta cred ca e interesant,dar oare care-i realitatea?Poti sa ai acasa o nevasta si 3 copii,la fel cum pot sa am si eu...
Niciodata n-am crezut ca poti sa cunosti,in adevaratul sens al cuvantului,un om prin intermediul internetului,si chiar nu poti,sa sti ce-i place si ce-l enerveaza cel mai tare,aici fiecare e exact cine vrea sa fie,si schimba mastile si rolurile cum are chef...
Pot sa-ti spun(scriu) tot ce-mi trece prin cap,sa te mint in cel mai frumos mod,sa am impresia ca ma crezi,la fel cum poti sa faci si tu, fara sa-mi pese ce crezi,daca fac impresie buna sau nu,daca te deranjeaza sau nu,pentru ca suntem doua enigme, doi necunoscuti... si atat,nimic mai mult...

duminică, 22 iunie 2008

Trei Doamne, si toti trei...:)


M-am gandit sa scriu articolul asta,pentru voi doi, prietenii mei cei mai buni...
Ma gandeam aseara ca daca nu v-as fi avut pe voi sa ma certati de atatea ori cand o luam pe alt drum decat cel drept si sa ma coborati cu picioarele pe pamant de multe ori cand visam,chiar daca atunci ma durea, cine stie cate alte prostii as fi facut...
De fiecare data ati fost langa mine cand am avut nevoie de voi si nu mi-ati intors niciodata spatele,el a plecat, a venit, voi ati fost mereu acolo...eu in schimb am facut-o...si stiu ca nu-i frumos si asta nu-i o scuza,dar de fiecare data m-am lasat dusa de val si n-am facut-o niciodata intentionat(stiti voi la ce ma refer...)
Niciodata nu m-ati lasat sa vin noaptea singura acasa,cu voi am plans tot timpul si tot cu voi m-am bucurat,toate prostiile le-am vorbit cu voi si da, am foarte mare incredere in voi...
Multumesc ca aveti grija de mine!

joi, 19 iunie 2008

O tara pe care mi-am dorit dintotdeauna sa o vizitez













Dupa cum
spuneam, week-end-ul trecut parintii mei au fost plecati in Franta sa-si cumpere masina...iar eu am ramas acasa din cauza ca sunt in sesiune,ca n-am mai avut loc pt ca n-au mers numai ei s.a.m.d.
Franta e tara de care m-am indragostit in clasa a 7-a din povestile pe care ni le spunea profesoara de franceza si de atunci mi-am propus ca atunci cand "o sa fiu mare" vreau sa merg s-o vizitez,dar iata ca am crescut mare si inca n-am reusit,cine stie,poate intr-o alta vara...
Nici ei n-au ajuns sa vada Parisul pentru ca era prea departe de locul unde erau ei si in plus n-au avut nici foarte mult timp la dispozitie pentru ca au mers acolo cu treaba.Pozele astea sunt facute la Annecy,un loc care imbina modernismul cu traditionalismul, pastrand proportiile(pentru ca nu poti sa faci comparatie)un fel de Piata Unirii de la noi...cu cladiri vechi pe care le pastreaza asa cum sunt si totodata si cladiri noi cu magazine Versace,Gucci si alte firme mari,terase, stradute inguste...
Mi-au mai spus ca, bineinteles era foarte curat pe jos,n-au vazut nici un tigan cersind pentru ca majoritatea sunt la Paris :) si ca oamenii de acolo sunt destul de nonconformisti, ca nu pun atat de mult pret pe parerea celor din jur, ca acolo duminica este duminica pentru toata lumea si absolut toate magazinele sunt inchise, de la buticul din colt pana la cel mai mare supermarket.
Acolo, oamenii duminica merg prin parcuri, se relaxeaza,fiecare face ce-i place, yoga,citesc, ies cu prietenii...
Au urcat pe munte,mama, care e mai fricoasa ca mine(prietenii stiu cat sunt eu de fricoasa, sa ne amintim episodul cu banana de la mare :)), s-a plimbat cu un motor de viteza cu 200 km/h, si au facut lucruri pe care eu n-am apucat inca sa le fac, s-au distrat mai bine decat in tinerete, ce sa mai...M-am bucurat pentru ei ce-i drept pentru ca poate ei n-au sa mai aiba sansa sa se mai intoarca in locurile astea sau poate in altele si mai frumoase, dar eu cu siguranta o sa pot cand o sa fiu"putin mai mare"...
In spatele lacului se vad muntii Alpi,pt ca acest oras este aproape de granita cu Elvetia,alta tara prin care au trecut la intoarcere acasa si mi-au spus ca dintre toate a fost cea mai frumoasa(Franta-Elvetia-Germania-Austria-Ungaria-Romania)
Cred oricum ca pozele vorbesc de la sine...asa ca, inca o data, mi-au intarit convingerea ca Franta e o tara pe care merita s-o iubesc si sper ca intr-o zi sa am posibilitatea materiala sa ajung sa vad LUMEA...e un vis de-al meu sa pot sa vad toate tarile lumii si poate intr-o zi o sa-mi indeplinesc acest vis....cine stie...sper... :)

O masinuta frumoasa, cea mai frumoasa... :)


Week-endul trecut au fost plecati ai mei in Franta sa-si cumpere masina...si si-au adus de acolo o bijuterie.Masina e din 2002 dar arata ca noua,interiorul foarte frumos, ingrijit, full options,tot ce vrei are...abea astept sa-o conduc sa vad cum merge...Pana acum am avut o celebra Dacie 1300 care saraca era mai batrana ca mine si imi era frica s-o conduc pt ca de multe ori se oprea si nici macar tata nu stia ce sa-i faca, care vorba aia, e sofer cu experienta, dar mai eu:).
Ce-i drept ca n-am mai condus cred ca mai bine de 1 an, dar am stabilit cu tata ca mergem sa facem o plimbare sambata cu ea, dupa examen, probabil undeva in afara orasului sa vad si eu cum merge pt ca dacia imi era foarte greu s-o conduc(ca sa-i dau viteza 1 trebuia s-o bag intr-a 2-a si dupa sa imping de scimbator in fata,de volan trageam cu amndoua mainile si cateodata se infunda ceva la ea(nu stiu ce :)) si nu mai vroia nicicum sa porneasca)...
Asa ca abea astept s-o probez si eu....

luni, 16 iunie 2008

Ti-am dat tot, mi-ai luat tot

Ti-am dat tot, mi-ai luat tot...chiar si ultima chestie de care as fi putut sa ma bucur dupa sesiune...am auzit ca vii cu noi la mare...

joi, 12 iunie 2008

4 luni 3 saptamani si 2 zile

Astazi am reusit in sfarsit sa vad si eu filmul lui Mungiu"4 luni 3 saptamani si 2 zile".Trebuie sa recunosc ca nu m-as fi asteptat sa fie chiar asa in sensul ca, desi auzisem ca pe vremea impuscatului femeile daca vroiau sa avorteze mergeau la tot felul de babe,"vrajitoare" si multe dintre ele mureau pentru ca se infectau,nu stiam exact cum se facea...
Pana acuma niciodata nu mi-am pus problema serios ce as face daca daca as ramane gravida,intotdeauna m-am gandit ca trebuie sa am grija sa nu ajung in situatia asta si ca mie n-are cum sa mi se intample,dar daca totusi s-ar intampla?
Bine, oricum acum stau altfel lucrurile si e mult mai "usor" daca pot sa zic asa sa faci un avort,dar si doctorii sunt oameni si pot gresi si cred ca pentru mine asta ar fi cea mai mare pedeapsa, sa nu pot sa fac un copil,pentru ca imi doresc si-mi plac copiii mult, dar evident mai incolo...Probabil ca peste vreo 2-3 ani l-as pastra in mod sigur chiar daca omul cu care l-am facut n-ar fi langa mine pentru ca sunt sigura ca m-as descurca sa-l cresc singura, dar acum...cred ca un avort ar fi cel mai dureros lucru care mi s-ar putea intampla,m-ar termina psihic...O singura data am avut emotii vreo saptamana si a fost criminal numai gandul(visam numai bebelusi si bineinteles ca in mintea mea bolnava au inceput sa apara si senzatiile specifice: pofte, greturi, probabil si din cauza ca eram stresata),dar a fost ca un vis urat care s-a terminat dimineta in zori...
Oricum celor care n-ati vazut inca filmul, nu vi-l recomand in nici un caz sa-l vedeti impreuna cu iubitul/iubita si ce-i si mai important, protejati-va ca sunt atat de multe metode si oricui i se poate intampla si tie si mie si oricui...

miercuri, 4 iunie 2008

O zi cu soare dupa multe furtuni

Ieri dimineata m-am trezit pe la 7,m-am dus la bucatarie si mi-am facut o cafea pe care am baut-o fara zahar deloc, simteam cum incet incet ma trezesc.Aveam o stare pe care de mult n-am mai avut-o, eram foarte agitata...ma astepta o zi in care nu-mi permiteam sa gresesc, erau deja prea multe restante si chiar nu-mi mai permit sa pic nici un examen sesiunea asta daca la anul nu vreau sa fiu tot anul 2.
Examenul asta a fost primul si cel mai greu pentru ca era oral, profu destul de pretentios(trebuia sa indeplinesti o groaza de conditii ca sa poti sa intri in examen:proiect, prezente, test, iar daca indeplineai conditiile astea si te primea in examen ca sa ajungi la oral trebuia sa faci o problema si niste intrebari scurte a caror medie sa iasa peste 5)Problemele foarte lungi, o groaza de formule,toate tipuri diferite(vreo 15)... nu le stiam...asa ca numai teoria ma mai putea salva.
La ora 14 eram programata.M-am trezit la 7 cu gandul sa mai apuc sa repet o data tot,am fumat o tigara si incercam sa repet, nu ma puteam concentra,invatasem teoria dar acum totul era o pata alba in mintea mea si am inceput sa devin disperata...Nu puteam continua in starea asta trebuia sa ma adun cumva,am hotarat sa nu mai citesc ca oricum nu ingras porcul in ajun
Mi-am facut un dus ,m-am mai invartit prin casa si la ora 13 am plecat inspre scoala, a inceput sa ma doara foarte tare stomacul(in ultimul timp tot mai des ma doare), aveam o stare de parca asta ar fi fost primul examen pe care-l dau pana acum.
Am intrat in sala, tremuram, am tras subiectele si m-am pus in banca
Primul lucru m-am uitat la problema,era una scurta,vreo 5 randuri scrise... nu stiam cum s-o apuc, am lasat-o deoparte.M-am uitat la intrebarile scurte, erau 6, 3 stiam sigur, de celelalte 3 nu auzisem.La o intrebare mi-a zis o colega,la celelate 2 am scris ce am crezut eu,nu eram sigura ca-i bine.Fiecare intrebare avea 1,5 puncte (4*1,5=6 la problema n-am scris nimic deci 0 si 6/2 nu iesea nicicum 5) trebuia sa scriu ceva si la problema.Am citit-o de vreo 3 ori, am calculat tot ce se putea calcula, nu stiam care metoda s-o folosesc si am combinat din toate tot ce mi-am amintit de pe la seminarii.Am inceput sa ma uit pe subiectele mari de teorie,unul il stiam bine celalalt asa si asa. Mi-am schitat pe ciorna cateva idei si stateam.
Am dat la corectat problema si cele 6 intrebari si mi-a zis profu ca problema nu-i de 5 si ca daca stiu subiectele mari de teorie de 5 fiecare trec daca nu... la toamna
Inaintea mea picasera toti, eram varza.
Am inceput cu subiectul pe care il stiam bine,la celalalt am spus vreo 2 propozitii si n-am mai stiut, a inceput sa-mi puna intrebari ajutatoare care erau cat de cat logice(m-a ajutat profu) si am luat...7!!!!
Atat de mult m-am bucurat ca un copil caruia ii dai o bomboana sau jucarie(ma bucuram la fel de tare si cu 5 numa sa-l iau), desi daca stai sa te gandesti am luat un amarat de examen,nu-i mare lucru, dar avand in vedere ca mai am 5 restante (2 de anul trecut si 3 de sem trecut)nu-mi permit sa mai pic examene si sem asta.
Sunt linistita ca am inceput sesiunea cu moralul ridicat pentru ca daca picam ex asta imi era greu sa ma adun sa invat la celelate.
Si acum ma duc sa fumez o tigara si ma pun sa invat iar, pentru ca vineri mai trebuie sa tai o burta de peste ca sa pot sa ies la suprafata :)
Bafta tuturor in sesiune!

duminică, 1 iunie 2008

"Fiecare are in mainile sale propria fericire,precum artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma" (Goethe)

Vorbeam cu un prieten care imi spunea ca eu numai iubire visez...dar daca asa sunt eu si daca mereu sunt indragostita de cineva... Cu ce gresesc ca sper ca intr-o zi sa-mi intalnesc jumatatea?Cred ca in zilele noastre ideea de "suflete pereche" e demodata, dar mie imi place starea mea...
Ma deranjeaza ca oamenii ma condamna...Eu n-as fi acceptat in locul tau!Ai gresit!...Dar oare cu ce sunt ei mai buni ca mine?Poate mie nu-mi pare rau si daca am gresit am platit pentru greselile mele(unii sunt bine intentionati se stiu ei care si-mi sunt dragi :) )
Zilele astea am invatat ceva ce ar fi trebuit sa invat demult...ca atunci cand oamenii vor sa te cunoasca "vin si-ti bat ei la usa" :) fara sa-i cauti.
Multumesc!
Noapte buna!

marți, 27 mai 2008

Copilaria,jocul unde v-am lasat ?!

In ultimul timp am avut o perioada foarte agitata,multe proiecte, nopti nedormite si agitatia abea acum incepe...urmeaza sesiunea.Cafeaua nici daca o iau intravenos nu-si mai face efectul la cat de multa am baut,tigarile care de obicei imi ajungeau doua zile acum nu-mi mai ajunge un pachet jumate pe zi, e din ce in ce mai bine :)
Am avut azi colocviu la engleza, am venit pe jos acasa, si ma gandeam la ce ma asteapta luna asta.Acum il ascult pe Chilian ma linistesc...
Ma gandeam pe drum cand veneam inspre casa ce fain era acum cativa ani imediat incepea VACANTA MARE intotdeauna aveam planuri sa plec undeva(sper sa ajungem si anul asta pana la mare macar o saptamana) si mi-am amintit de toate prostiile pe care le-am facut cand eram doar cu cativa ani mai mica.Ce mult mi s-a schimbat viata in ultimii ani... si o sa se schimbe si mai mult de acum incolo...bac-ul pare asa departe undeva si n-au trecut decat 2 ani.La anul termin si facultatea(sper :)) si atunci o sa vina si un job adevarat,responsabilitati, griji,stresul o sa fie si mai mare,poate o familie, un copil...
Dar copilaria, jocul unde le-am lasat? Ce n-as da sa mai fiu odata mica sa mai imi faca placere sa ma joc cu papusile, sa le fac de mancare, sa le fac haine,sa ascult povesti cu zane si balauri cu 7 capete, cu zmei si printi, sa fur corcoduse verzi de la vecini, sa-mi fie frica ca o sa ma prinda si-o sa ma certe...Ce vremuri!!! Poate ca sunt lasa, dar nu vreau sa cresc si asta nu pentru ca sunt rasfata ci pentru ca atunci n-aveam nici o problema, dar din pacate sau din fericire trebuie sa crestem, sa devenim "oameni mari" si fiecare sut in fund e un pas inainte in formarea noastra... inca mai sunt copil...

Din basme vechi o alba mana
Te cheama fluturand in zari
Si-auzi cantand o mandra zana
De peste noua mari si tari...

Ea canta despre-o-mparatie
Fantastica din soare apus:
Flori mari necunoscute tie,
Acolo stralucesc nespus...

Toti arborii acolo suna
Si canta parca-ar fi un cor:
Ca muzica de dant rasuna
Sonore glasuri de izvor,

Si doine dragi cum niciodata
Tu n-ai mai auzit, socot,
Te leagana si te desfata,
Pan'ce te farmeca de tot

Ah daca-ai sti incotro anume?
Acolo acum ai vrea sa pleci!
Sa uiti durerile din lume,
Si-acolo sa ramai pe veci!...

Ah, mandra asta-mparatie
Mi-apare in somn adeseori;
Dar, ca o negura pustie,
se stinge totdeauna-n zori!

sâmbătă, 24 mai 2008

Nepasarea din jur

In fiecare zi vad oameni care uita sa mai fie oameni, devenim incet incet cu totii niste robotei care uitam sa zambim, sa ne bucuram de lucrurile marunte,sa iubim ...mai tot timpul suntem incruntati
Ma gandeam odata la cat e de scurta viata asta si atat de perisabila.In ultimul timp am tot aflat ca oameni dragi mie s-au imbolnavit si cat de mult s-au schimbat dupa ce au aflat...Au inceput sa se bucure atat cat pot de ceea ce le ofera viata asta ,inca mai au puterea sa zambeasca, iar eu nu mai stiu cand am zambit asa fara sa aud o gluma buna.
Am un prieten care imi spunea ca daca poti sa incepi ziua cu zambetul pe buze e extraordinar numai ca zambetul va disparea in momentul in care pasesti afara din casa.Ma uit mereu la oameni pe strada si majoritatea sunt incruntati, grabiti, unii vorbesc singuri si toate astea din cauza lumii pe care am creat-o tot noi oamenii,pentru ca in jungla asta am devenit si noi niste animale,ne-am dezumanizat fiecare e preocupat cu problemele sale,in fiecare zi interactionam dar nu comunicam aproape niciodata cu adevarat, vorbim, povestim dar de prea putine ori ascultam si de cele mai multe ori o facem din obligatie sau bun simt de prea putine ori incercam sa intelegem
Goana asta dupa bani si stresul in care traim zi de zi ne fac sa fim tot mai intoleranti,mai nervosi dar sanatatea si constiinta impacata nu se pot cumpara cu toti banii din lume...

joi, 22 mai 2008

cand au sa se termine toate?

Vorbeam cu un prieten care imi spunea ca nu-i frumos sa-mi asum lucrurile altora asa ca acest articol l-am preluat din cartea Mihaelei Radulescu"Despre lucrurile simple" si-mi cer scuze ca nu am postam de la inceput acest lucru, dar mi se pare ca ma identific cu ce a scris ea si-mi place la nebunie mi se pare ca are dreptate in tot ce spune si de asta am ales sa scriu asa...
"Orice femeie desteapta are parte de un barbat ideal.De unica folosinta sau garantat pe viata.In fiecare moment de singuratate , de ratacire, de regasire sau pacat...
Barbatii care poposesc mai putin in viata unei femei par, la o analiza frivola a avea mai multe calitati decat cei langa care ne trezim zilnic,ne bem cafeaua,ne spalam pe dinti,plangem sau ne bucuram.
Barbatii vazuti de la distanta,de obicei la bratul altor femei,par a fi mai competitivi,mai merituosi decat cel pe care-l vedem lasandu-si zilnic sosetele pe canapea.Barbatul din lume e intotdeauna mai stralucitor decat cel din propria bucatarie,iar mansetele impecabile ale domnului de la masa de vis-a-vis arata infinit mai bine decat cosul de pe spatele iubitului.Diferenta dintre realitatea pe care o traim si cea pe care o contemplam cu suspine consta doar in superficialitatea de a nu pricepe la timp ca un barbat ti se pare mai bun decat al tau doar daca ca nu esti fericita...
Dar daca esti?Daca esti indragostita lulea de barbatul tau si iti ajunge in toate privintele?
Barbatul tau e ideal pentru ca mi-a iesit in cale cu painea si sarea vietii,imbratisarea lui are exact forma zambetului meu,iar in ochii lui se vede norocul de a ma fi intalnit.
Lui nu trebuie sa-i cer nimic pentru ca imi da totul.
Pe el nu trebuie sa-l mint cu nimic pentru ca intelege orice.
Langa el nu mi-e frica de nimeni, pentru ca sunt cel mai de pret bun al lui si nu va risca nimic ca sa ma piarda.
Acolo unde incepe slabiciunea lui,apare subtil forta mea,iar situatia inversa e motorul fericirii mele.
Barbatul ideal e liber pentru ca m-am indragostit si de aripile lui,iar umarul lui e locul meu de spovedanie, de rasfat sau de alint.Langa el lumea e un spatiu mult mai prietenos, iar ploaia e mereu calda.
Fiecare miscare a lui e spectacolul meu preferat,iar grija pentru el e cea mai draga indeletnicire a existentei mele .
Barbatului meu ideal ii zambesc si in somn, pentru ca iubirea mea nu doarme nicicand,iar respiratia lui ma sincronizeaza cu universul in care mi-a fost dat sa traiesc
Barbatul ideal, dupa care sunt nebuna,ma invata sa fiu femeie,sa-mi arat interiorul cu aceeasi gratie cu care mainile mele ii cuceresc obrajii si ochii,buzele si gatul...
Pe buzele mele am mereu un sarut de rezerva, astfel incat sa nu sufere nici una din partile implicate in imbratisarea vietii in doi...
Barbatul meu e ideal pt ca l-am intalnit exact in momentul in care nu mai visam la el si va ramane ideal cata vreme imi va tine sufletul in palme
Daca sufletul tau nu e negru,ci atat de luminos incat sa inteleaga ca iubirea inseamna TOTUL, barbatul tau ideal va fi mereu cel de langa tine, si nu cel de pe trotuarul de vis-a-vis,de la bratul altei femei, de pe ecran sau din carti...
E posibil ca barbatul tau ideal sa fie plamadit din imaginatie,din dorinta,ba chiar din neputinta,dar daca lacrima ta se poate prelinge pe obrazul lui,inseamna ca el este negresit...
Daca nu l-ai reperat in casa ta, e musai sa-l gasesti.Barbatul tau ideal nu se cauta dupa o schema anume,nu traieste intr-o clima aparte si nu raspunde doar la semnale specifice.
Poate ca trece in momentul asta pe sub fereastra ta,poate maine va traversa strada imoreuna cu tine...
Ridica ochii si vei stii...nu ma intreba cum
Poate ca nu are ochii albastri,1.90 metri si muschi de otel,dar poate ca are exact ce-ti lipseste tie
Sau poate vrei sa stii mai intai ce-ti lipseste tie...
Un prieten?
Un barbat senzational in pat?
Un sot?
Un partener de week-end?
Un munte de tandrete?
Un intelectual rafinat cu care sa te simti inteleasa si subtilizata mediocritatii?
Un artist care sa-ti iubeasca urma pasilor?
Un tip practic si haios,cu care sa te simti in siguranta si cu care sa nu te plictisesti?
Un tip pe care sa-l domini,sa-l dirijezi,sa-l formatezi si sa-l activezi dupa pofta inimii?
Un tip imprevizibil, care sa te tina in tensiune si pe care sa-l astepti cu sufletul la gura?
Unul care sa te chinuie si care sa-ti ofere doar un dram din ce meriti?
Un barbatt identic in preocupari,vise,determinare si talent?
Care dintre ei este idealul tau?
Ce sanse ai sa-l gasesti?
Tare as vrea sa raspund la aceste intrebati dar n-o pot face in locul nimanui.
Singura certitudine la aceasta loterie a vietii e ca, odata gasit, idealul n-ar trebui sa mai suporte nici o modificare pe care am fi tentate s-o facem.
Daca razbim si-l gasim propun sa-l iubim si gata...
Restul ar fi pierdere de timp.
Si de sansa...
Si de tinerete...
Si de idealuri..."
Toate aceste lucruri sunt valabile si pentru barbati si sper din tot sufletul ca intr-o zi am sa-l gasesc in alt barbat decat cel care a fost pana acum,el poate le-a gasit deja in alta femeie, si am sa vad toate astea in ochii lui ,o sa stie sa ma tina in brate fara sa intrebe de ce si o sa apara soarele si pe strada mea...