Astazi am reusit in sfarsit sa vad si eu filmul lui Mungiu"4 luni 3 saptamani si 2 zile".Trebuie sa recunosc ca nu m-as fi asteptat sa fie chiar asa in sensul ca, desi auzisem ca pe vremea impuscatului femeile daca vroiau sa avorteze mergeau la tot felul de babe,"vrajitoare" si multe dintre ele mureau pentru ca se infectau,nu stiam exact cum se facea...
Pana acuma niciodata nu mi-am pus problema serios ce as face daca daca as ramane gravida,intotdeauna m-am gandit ca trebuie sa am grija sa nu ajung in situatia asta si ca mie n-are cum sa mi se intample,dar daca totusi s-ar intampla?
Bine, oricum acum stau altfel lucrurile si e mult mai "usor" daca pot sa zic asa sa faci un avort,dar si doctorii sunt oameni si pot gresi si cred ca pentru mine asta ar fi cea mai mare pedeapsa, sa nu pot sa fac un copil,pentru ca imi doresc si-mi plac copiii mult, dar evident mai incolo...Probabil ca peste vreo 2-3 ani l-as pastra in mod sigur chiar daca omul cu care l-am facut n-ar fi langa mine pentru ca sunt sigura ca m-as descurca sa-l cresc singura, dar acum...cred ca un avort ar fi cel mai dureros lucru care mi s-ar putea intampla,m-ar termina psihic...O singura data am avut emotii vreo saptamana si a fost criminal numai gandul(visam numai bebelusi si bineinteles ca in mintea mea bolnava au inceput sa apara si senzatiile specifice: pofte, greturi, probabil si din cauza ca eram stresata),dar a fost ca un vis urat care s-a terminat dimineta in zori...
Oricum celor care n-ati vazut inca filmul, nu vi-l recomand in nici un caz sa-l vedeti impreuna cu iubitul/iubita si ce-i si mai important, protejati-va ca sunt atat de multe metode si oricui i se poate intampla si tie si mie si oricui...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
poate tocmai de aia ar trebui sa il vizioneze impreuna :P :)
am vazut ca mi-ai mai lasat un comment si la articolul pe care l-am sters si,evident, tu ma cunosti,dar as vrea sa stiu si eu cine esti...daca vrei sa-mi spui:)
Trimiteți un comentariu