marți, 27 mai 2008

Copilaria,jocul unde v-am lasat ?!

In ultimul timp am avut o perioada foarte agitata,multe proiecte, nopti nedormite si agitatia abea acum incepe...urmeaza sesiunea.Cafeaua nici daca o iau intravenos nu-si mai face efectul la cat de multa am baut,tigarile care de obicei imi ajungeau doua zile acum nu-mi mai ajunge un pachet jumate pe zi, e din ce in ce mai bine :)
Am avut azi colocviu la engleza, am venit pe jos acasa, si ma gandeam la ce ma asteapta luna asta.Acum il ascult pe Chilian ma linistesc...
Ma gandeam pe drum cand veneam inspre casa ce fain era acum cativa ani imediat incepea VACANTA MARE intotdeauna aveam planuri sa plec undeva(sper sa ajungem si anul asta pana la mare macar o saptamana) si mi-am amintit de toate prostiile pe care le-am facut cand eram doar cu cativa ani mai mica.Ce mult mi s-a schimbat viata in ultimii ani... si o sa se schimbe si mai mult de acum incolo...bac-ul pare asa departe undeva si n-au trecut decat 2 ani.La anul termin si facultatea(sper :)) si atunci o sa vina si un job adevarat,responsabilitati, griji,stresul o sa fie si mai mare,poate o familie, un copil...
Dar copilaria, jocul unde le-am lasat? Ce n-as da sa mai fiu odata mica sa mai imi faca placere sa ma joc cu papusile, sa le fac de mancare, sa le fac haine,sa ascult povesti cu zane si balauri cu 7 capete, cu zmei si printi, sa fur corcoduse verzi de la vecini, sa-mi fie frica ca o sa ma prinda si-o sa ma certe...Ce vremuri!!! Poate ca sunt lasa, dar nu vreau sa cresc si asta nu pentru ca sunt rasfata ci pentru ca atunci n-aveam nici o problema, dar din pacate sau din fericire trebuie sa crestem, sa devenim "oameni mari" si fiecare sut in fund e un pas inainte in formarea noastra... inca mai sunt copil...

Din basme vechi o alba mana
Te cheama fluturand in zari
Si-auzi cantand o mandra zana
De peste noua mari si tari...

Ea canta despre-o-mparatie
Fantastica din soare apus:
Flori mari necunoscute tie,
Acolo stralucesc nespus...

Toti arborii acolo suna
Si canta parca-ar fi un cor:
Ca muzica de dant rasuna
Sonore glasuri de izvor,

Si doine dragi cum niciodata
Tu n-ai mai auzit, socot,
Te leagana si te desfata,
Pan'ce te farmeca de tot

Ah daca-ai sti incotro anume?
Acolo acum ai vrea sa pleci!
Sa uiti durerile din lume,
Si-acolo sa ramai pe veci!...

Ah, mandra asta-mparatie
Mi-apare in somn adeseori;
Dar, ca o negura pustie,
se stinge totdeauna-n zori!

Un comentariu:

Marius Palcior spunea...

poezia ii extraordinara, mirobolanta...dar si altceva vreau sa`ti zic...esti prima fata cu blog din tm...ma tot uitam dar gandeam stramb