Ploaia ma face sa fiu mereu nostalgica

Azi a plouat,intotdeauna cand ploua sunt nostalgica,ma gandesc la tot felul de lucruri,n-am chef de nimic si cu atat mai putin sa ies din casa,dar azi a trebuit sa ies si m-a prins ploaia prin oras,m-a udat, si in timp ce veneam eu acasa,am trecut pe langa un pustan,un copil,care n-avea mai mult de 12-13 ani,era ud tot pe pantaloni,ghiozdanul era de doua ori cat el si sireturile de la adidasi ii taraiau pe jos prin apa,banuiesc ca erau imbibate cu apa,si trecand pe langa el,mi-am amintit de mine cand eram de varsta lui si m-am gandit, ca si el ca si mine,cand aveam varsta lui,nu-si leaga sireturile pentru ca asa e mai smecher,pentru ca asa ii vede,probabil, pe baietii mai mari decat el ca fac si i se pare ca e mai interesant asa,numai ca nu cred ca si-a ales bine ziua si sunt sigura ca s-a udat tot la picioare.
Asa ca baietelul asta,eram si eu cand eram mai mica,incercam intotdeauna sa par mai mare,ii purtam tocurile mamei prin casa si zgariam tot parchetul,cand mergeam la scoala imi incarcam ochii cu rimel,si imi dau seama acum cand de penibila eram,pentru ca ma trada fata, se vedea ca sunt copil,aratam ca un clovn.Iarna tot timpul ma certam cu mama ca nu vroia sa-mi cumpere cizme cu tocuri,si ea,saraca,imi explica ca daca ninge si ingheata afara eu n-o sa pot sa merg pe tocuri pentru ca o sa-mi rup gatul si ca o sa am destul timp sa port si tocuri,dar degeaba,nu-mi convenea deloc,dar neavand incotro trebuia sa ma multumesc cu niste cizme comode si fara toc.Odata mi-am vopsit parul cu acuarele pentru ca vroiam sa ma fac roscata si altadata m-am tuns in frunte pentru ca pe atunci se purta sa-ti lasi 2 suvite care sa-ti incadreze fata si care trebuiau sa fie neaparat crete si cum pe mine nu m-a binecuvantat natura cu parul cret,mi-am luat o suvita de par si am dat-o pe o perie din aceea rotunda si cand am vrut sa-i dau drumul sa-mi admir splendoare de par cret,n-am mai putut ca mi s-a incalcit parul pe peria respectiva si m-am trezit ca-mi statea atarnata pe frunte.Ce era de facut?In mintea mea de copil mic si prost,m-am gandit sa o tai avand impresia ca n-o sa se vada ca am taiat-o, ca voi arata ca si cum acolo n-am avut niciodata par,ca imi va ramane pielea ca pe fata,si dupa ce am taiat-o,m-am trezit la realitate cu un rotocol destul de mare in frunte in care eram tunsa periuta,eu avand in rest parul lung pana la fund aproape si toate astea pentru ca vroiam sa par mai mare si de dragul modei,numai ca eu,atunci,nu-mi dadeam seama cat de ridicola sunt.
Acum,se intampla sa treaca saptamani in care,poate,nu ma machiez deloc,parul mi l-am vopsit prima oara in clasa a 12-a si atunci mi-am pus doar niste suvite,tocuri port foarte rar pentru ca multe nu sunt deloc comode si eu merg foarte mult pe jos si intotdeauna imi caut pantofi comozi,lejeri in care sa ma simt bine,sa nu ma doara picioarele pentru ca asa cum spunea un prieten de-al meu"durerea de masea si durerea atunci cand te jeneaza un pantof sunt cele mai nasoale" si desi sunt inca tanara,atunci cand cineva imi da mai putin decat varsta pe care o am nu pot decat sa ma bucur.
Concluzia acestui post e ca lucrurile care sunt interzise sunt intotdeauna mai interesante decat ceea ai voie si poti sa faci,dar intotdeauna trebuie sa ai grija cat de departe mergi,daca nu vrei sa ramai cu "un rotocol de par ras"(aproape un an) in frunte.